But welcome back... cik

Cate sunt de povestit... atat de multe incat nu stiu cu ce sa incep. Mai bine astept sa se linisteasca putin apele si imi promit ca o sa revin cu tot atata interes si aplomb.

Not in this century, I won't

I won't be good enough or lucky enough to do certain things. No further comments.

Si daca vreau, vreau!

Nu stiu cat de normal e sa te gandesti de la varsta asta la ce o sa se intample cu tine dupa ce mori, dar uite ca se intampla. Nu imi fac planuri legate de modul in care o sa imi petrec restul...nici nu stiu cum sa ii spun...dupa-vietii, ci la ce o sa se intample cu ce mai ramane din mine aici. Nu e morbid, cel putin nu mi se pare...

In fine, de vreo cateva zile, ma chinui sa o conving pe Criss sa ma incinereze, dar nu am succes. Daca o sa ma ingroape o sa mor de plictiseala(vorba vine)! Nu o sa primesc prea multi vizitatori, si nu cred ca o sa mai am chef sa ma imprietenesc cu vecinii. In schimb, daca o sa fiu pusa intr-o urna, ocup si mai putin spatiu(si nu mai trebuie sa imi cumpar locul de veci care e destul de scump in zilele noastre) si chiar pot sa fiu plimbata...

Din ce cauza s-au iscat discutiile astea? Pentru ca subconstientul meu se pare ca nu someaza. Am citit acum ceva timp o carte care m-a marcat (dupa cum bine se poate vedea) prin cateva fraze:

"Cand o sa mor, vreau sa fiu incinerat! Si cenusa mea trebuie sa ajunga in clepsidra din biroul tau. Asa pot, in eternitate, sa mai folosesc la ceva." (Harry Mulisch-SIEGFRIED)

Now, YOU think about it!

1

Daca o sa mai traiesti peste un an, iti fac un tort si suflu in lumanare pt tine(dorinta te las sa ti-o alegi singur).